Luka 1:8-20

⁸Kănd una ză, Zaharija služule alu Dimizov ăm Hram, u vinjit vreme pă grupa aluj să služulaskă.

⁹Dă pă običaju ăntri pop lu izabralit ku kocka să mergă ăm svetište alu Dimizov să prinusulaskă mirosur.

¹⁰Šă ăntreg narodu aščipta afară šă să aruga ăm vreme dă mirosur.

¹¹Atunšje anđalu alu Domnu su năstămit alu Zahariji dădănenći pă desna parći dă žrtvenik hunđi are miros.

¹²Zaharija kănd u văzut pă anđal tari su ănfrikušat.

¹³Daje anđalu ju zăs: “Nuči sprije, Zaharija! Arugală ata u fost auzătă. Bašăca ata Elizabeta u ave fišjor, šă tu vi da numi Ivan.

¹⁴Vi ave fălušăje šă slavlje šă mulc sur ăm făluša la fătala aluj.

¹⁵Kă jăl anume u fi mari ăm oči lu Domnu. Vin šă tari butură no be. Mar ăm injima alu mumăsa jăl u fi umpljet ku Duhu Svănt.

¹⁶Mulc Izraelc su ăntoršji dă rănd dă jăl ăm napoj la Dimizovu alor.

¹⁷Jăl u meržji ăm nenće alu Domnu ka vjesniku ăm duhu šă ăm pučere alu Ilija kari are dă kănva prorok să pomirilaskă pă kupiji ku tatusurlje, să ăntorkă pă eje kari ăs nevjerni să apušji mudrost dă la heje kari ăs pravedni, să pripremalaskă narod păntru Dimizov.”

¹⁸Ali u zăs Zaharija alu anđal: “Dă pă šje uj šči kă aje ăj anume? Tu vejs kă mes aku om bătărn šă băšăca ame ăj isto ăm aj.”

¹⁹Anđalu ju ăntors vorba: “Numilje amnjov ăj Gabrijel šă ju mes ku Dimizov să askult šje mu spunji, aša mes mănat să svitesk ku činji šă săc aduk Hir fălos.

²⁰Punji mă ureći, kănd mar nu maj ănkrizut dă vorbasta šje cam spusu, tu njimik nu vi puće sviti păn šje no su dogoduli asta šje cam spus. Vorbilje šje cam spus ur fi ăm pravă vreme.”