30 Jăl u zăs: “Dušjec ăm sat ăm nenči. Kum vinjec ăm lok, voj vic afla pă magar pă kari njime no šăzut.” Dăzljigăcăl šă adušjecăl la minji.
31 Dakă vu ăntriba šjinjiva: 'Adišje ăl dăzljež?', numa zăj: 'Alu Domnu ăj trăbă.'”
32 Šă kari u fost mănată ur aflat točno kum jăl u zăs.
33 Čak šă kănd dăzljiga pă magar, gazdurlje u ăntribat: “Adišje dăzljigăc?”
34 Šă ănturšjala dă vorba are: “Alu Domnu ăj trăbă.”
35 Šă lu dus la Isus šă ur pus haljinurlje alor pă magare šă u pus pă Isus sus pă jăl să šadă.”
36 Kum măržje jăl ăm nenći, lume punje haljinurlje alor pă driku hunđi prušule să đe čast alu Isus.
37 Šă baš kum vinje jăl apropi dă varuš hunđi planina dă maslinur să slăbođi žjos, toc učenici aluj sur apukat să kănći ăm mari fălušăjă, šă dăm tot graju slavale pă Dimizov dă kutotu mari čudur šje ur văzut.
38 Jej mužje: “Blagoslovulit să fijă kari vinji ăm numilje alu Domnu! Putuljală ăm nor, šă slava alu Dimizov!”
39 Orikic dă farizej ăm gărmadă jur zăs: “Učitelju, zălji alu učenici atej să nu svitaskă aje”
40 A Isus lju zăs: “Dakă jej ur tăšje, petrilje sur apuka să mužjaskă ăm slavă.”
41 Kănd u vinjit Isus maj apropi la varuš su apukat să plăngă pă jej dasupra.
